Câteva lucruri pe care părinții trebuie să le știe când copilul este diagnosticat cu scolioză

Scolioza înseamnă mai mult decât o postură inegală

În scolioză, coloana se curbează lateral, iar vertebrele se pot roti în jurul axei lor. Semnele vizibile includ umeri la înălțimi diferite, asimetria taliei sau proeminența coastelor la aplecarea înainte. Scolioza idiopatică a adolescentului, cel mai frecvent tip la adolescenți, nu este cauzată de „statul incorect” sau de purtarea unui ghiozdan.^[1]

Diagnosticul se precizează prin examen clinic și radiografii ale întregii coloane în picioare, din față și din profil. Acestea permit măsurarea unghiului Cobb și evaluarea formei curburii și a poziției trunchiului. Imaginea unui singur segment sau o fotografie a spatelui nu oferă tabloul complet.^[2]

De ce contează creșterea și imaginile anterioare

Aceeași mărime a curburii poate necesita abordări diferite la un copil aflat în creștere activă și la un adolescent care și-a încheiat creșterea. Contează maturitatea scheletică, tipul curburii și evoluția în timp. Pentru evaluarea progresiei se compară radiografii datate.^[2]

Dacă se alege supravegherea, stabiliți data următorului control și modul de efectuare a imaginilor de urmărire. Încheierea creșterii poate încetini progresia, dar nu este automat un motiv pentru oprirea definitivă a monitorizării.^[7]

Corsetul și exercițiile specifice: obiective diferite

În perioada de creștere, corsetul ajută la limitarea progresiei curburii. În studiul BrAIST, acesta a redus riscul de progresie până la pragul chirurgical la adolescenți selectați cu risc crescut. Aceasta nu înseamnă o îndreptare completă garantată. Rezultatul depinde, printre altele, de potrivirea corsetului și de timpul real de purtare; programul se prescrie individual.^[3]

Exercițiile specifice scoliozei, inclusiv metoda Schroth, pot completa planul. Într-un studiu randomizat de dimensiuni mici, adăugarea exercițiilor Schroth la îngrijirea standard a îmbunătățit unghiul Cobb pe parcursul a șase luni. Aceasta nu dovedește că exercițiile înlocuiesc un corset sau o operație necesară.^[4]

Mai multe despre tratamentul nechirurgical al scoliozei

Când discutăm despre operație și păstrarea mobilității

Corecția chirurgicală se discută în cazul unei deformări importante, al progresiei sau al unui control insuficient prin metode nechirurgicale. Decizia ține cont de creștere, flexibilitatea curburii, echilibrul trunchiului și beneficiul așteptat. Un singur unghi de pe o imagine nu înlocuiește această planificare.^[6]

VBT la copiii aflați în creștere

Un cordon flexibil fixat de vertebre asigură corecția inițială și folosește creșterea ulterioară pentru a modifica curbura. Creșterea rămasă este, așadar, un criteriu esențial de selecție. Sunt posibile supracorecția, ruperea cordonului și o altă operație.^[5]

Corecție dinamică ASC

ASC urmărește corectarea deformării în timpul operației, fără fuziune vertebrală planificată. În practica mea, o iau în considerare la adolescenți și adulți atent selectați. Posibilitatea păstrării mobilității se evaluează separat, în funcție de flexibilitate și de starea coloanei; indicațiile pentru VBT în timpul creșterii nu se aplică automat ASC după încheierea creșterii. Datele pe termen lung pentru acești pacienți sunt limitate.

Corecție cu fuziune

Șuruburile și tijele mențin poziția corectată în timp ce vertebrele selectate fuzionează. Mișcarea în acea zonă este restricționată. Această abordare rămâne o opțiune importantă atunci când răspunde mai bine obiectivelor corecției.^[6]

VBT și ASC: cine poate fi potrivit pentru corecția dinamică? · Opțiuni de tratament chirurgical al scoliozei

Școala, sportul și sprijinirea copilului

Scolioza în sine nu înseamnă interzicerea unei vieți active. Mișcarea este de obicei benefică; sportul și nivelul efortului se stabilesc în funcție de simptome și de planul de tratament. După operație se aplică un plan separat de revenire la activitate.^[7]

Discutați tratamentul împreună cu copilul. Întrebați ce îl îngrijorează: aspectul, corsetul, lecțiile sau prieteniile. Un plan practic este mai ușor de urmat atunci când adolescentul îi înțelege scopul și poate pune întrebări.

Ce să trimiteți profesorului pentru evaluarea preliminară

• Radiografiile existente ale întregii coloane în picioare din față și din profil, raportul și radiografiile anterioare datate.
• Vârsta copilului și informații despre creștere: cum s-a modificat înălțimea sa în ultima perioadă.
• Istoricul tratamentului: ce corset a fost folosit, programul de purtare, exercițiile și recomandările anterioare.
• Simptomele și întrebările dumneavoastră: durere, modificări ale aspectului, dificultăți cotidiene și orice operație propusă.
• Investigații RMN/CT și scrisori de externare, dacă sunt deja disponibile. Trimiteți investigațiile imagistice secționale complete în format DICOM.

Pentru primul contact, trimiteți materialele pe care le aveți deja. Nu orice copil cu scolioză are nevoie de un nou RMN; investigațiile suplimentare se solicită pentru indicații specifice.^[2]

Cum să pregătiți și să trimiteți investigațiile în format DICOM

Ce să întrebați la consultație

• Ce tip de scolioză este și curbura a crescut într-adevăr?
• Câtă creștere a mai rămas și cum influențează aceasta tratamentul?
• Ce așteptăm să obținem prin corset și exerciții și când vom verifica rezultatul?
• Dacă este necesară operația, de ce au fost alese această metodă și aceste niveluri?
• Ce mobilitate intenționăm să păstrăm, care sunt riscurile și ar putea fi necesară o altă operație?
• Cum trebuie organizată revenirea la școală și sport?

Durerea severă, slăbiciunea sau alte modificări neurologice necesită evaluare separată; nu trebuie atribuite automat scoliozei obișnuite a adolescentului.^[2]